Tabarcea a murit tanar si pe terenul de joc, pe terenul pe care a reusit sa aduca doua titluri de campioana si o semifinala de cupa, exact in anul mortii sale (1963).
A venit ziua tragică a meciului cu Dinamo Bacău, o echipă modestă pe vremea aceea, pe care Petrolul a dominat-o copios, dar la mijlocul primei reprize Costică a făcut vreo trei paşi împleticiţi fără a avea contact cu un adversar şi s-a prăvălit. Din locul meu de la tribuna suporterilor am plecat imediat jos unde am dat de Nelu NEACŞU, care nu juca şi am aşteptat să fie urcat în salvare în stare de inconştienţă. Am rămas cu Nelu în vestiar cu ochii plini de lacrimi, dar departe de a prevedea sfârşitul dramatic al poveştii. Cu puţin timp înainte de finalul primei reprize maşina care însoţise salvarea a venit cu verdictul sfâşietor al morţii lui Constantin TABARCEA. Nelu nu se mai putea abţine şi l-am luat deoparte spălându-l cu apă rece cu gândul de a putea să minţim echipa la pauză pentru a se putea continua meciul. Băieţii au venit extrem de agitaţi întrebând ce este cu Costică şi spre marea dramă Mircea DRIDEA m-a întrebat tare pe mine în faţa tituror: – Spune tu că sunt sigur că nu o să ne minţi ! … cu ochii la antrenorul Ilie OANĂ care ştia, am spus că se simte foarte rău şi că mai mult nu ştiu… Minciuna mea i-a liniştit pe băieţi, din sănătos cum era nimănui nu-i putea trece prin minte că ar putea să moară, erau doar îngrijoraţi de boala unui coleg al lor şi chiar dacă ar fi bănuit adevărul se legau de orice amănunt ca să nu accepte un fapt devastator. Au bătut cu 4-1 pe băcăoani după care au aflat, iar eu care minţisem m-am retras ruşinat din cabina lor în care nu am mai intrat vreodată, nici măcar capul pe acea uşă nu l-am mai băgat, stresat de faptul că am minţit nişte băieţi care au crezut în mine. ( Mircea Gociman)
La mai putin de o saptamana Petrolul avea sa joace a doua finala de Cupa din istorie, si prima castigata, insa fara un om care binedispunea vestiarul. La ultima actiune a clubului de readucere aminte a meciului cu Liverpool, si-a facut reaparitia si fostul antrenor cu care Petrolul cucerea ultimul sau titlul, Constantin Cernaianu. Acesta a povestit ca la meciul din 1963, la care a participat in calitate de antrenor secund, toata lumea a vrut sa joace in negru, echipa nu se antrenase toata saptamana iar moralul era la pamant. Conducerea Romaniei de atunci nu a fost de acord ( se stia ca toti membrii de partid nu trebuiau sa apartina vreunei religii) iar Petrolul a jucat in echipamentul normal. In primele minute echipa nu avea vlaga, de aici si golul marcat de galateni, insa tot dl Cernaianu a spus, ca nu se putea ca moartea unui prieten atat de bun, nu doar coechipier, sa fie marcata printr-o infrangere chiar in finala Cupei Romaniei. Petrolul a revenit si a castigat pe stadionul unde in urma cu 2 ani (nr in 1961 a fost meciul cu Gremio, iar in 1963 finala Cupei) Tabarcea isi reusea cel mai bun meci al sau.
La poza de început de meci din finala cu Siderurgistul, prahovenii au lăsat un loc liber: acolo trebuia să fie Tabarcea! „Am vrut să jucăm în echipament negru în semn de doliu după coechipierul nostru pierdut, dar conducerea politică şi sportivă de atunci nu ne-a permis. Am intrat pînă la urmă în tricouri şi jambiere albe şi chiloţi negri”, îşi aduce aminte golgeterul de rasă al Petrolului, Mircea Dridea.
http://www.doarpetrolul.ro/index.php/201005051081/costica-tabarcea