NU Fotbalului Modern

Probabil, multi din cei ce vor intra pe aceasta pagina se vor intreba de ce am ales sa realizam o astfel de rubrica, si vor fi curiosi sa vada cu ce argumente venim in sprijinul demersului nostru. Inca de la inceput tinem sa precizam ca nu suntem nici primii si probabil nici ultimii care abordam aceasta tema, atat de actuala in ultimul timp.
              Am decis sa realizam aceasta rubrica, ca raspuns la importantele schimbari ce au avut loc in lumea fotbalului in ultimul deceniu. Echipele se schimba in fiecare an. Nimeni  nu poate sti cat timp va mai ramane un jucator la o echipa, acesta tradand cu lejeritate clubul si suporterii ce l-au sustinut. Suporterul tinde sa devina un simplu spectator ce nu reuseste sa-si mai gaseasca locul pe un stadion. A merge la stadion pentru a asista la o partida de fotbal seamana din ce in ce mai mult cu a merge la cinema pentru a vedea un film. Din punct de vedre al ambitiei, al pasiunii si al daruirii cu care lupta jucatorii putem spune ca fotbalul din ziua de azi este net inferior fotbalului practicat acum cateva decenii. In ultimii ani am asistat cu toti la disparitia fotbalului in care echipele luptau pentru glorie iar suporterii erau profund atasati culorilor clubului si idealurilor acestuia. Sub obladuirea UEFA a disparut Cupa Campionilor Europeni, adica tocmai locul unde se infruntau echipele campioane. Locul acestei prestigioase competitii a fost luat de Liga Campionilor, competitie creata pentru cluburile bogate din Europa. Astfel, s-a ajuns la ridicola situatie cand cel mai important trofeu de pe continent poate fi castigat chiar si de un club care, in toata istoria sa, nu a castigat nici macar odata campionatul tarii de origine. Singurul lucru care a ajuns sa conteze in fotbalul modern este banul. Echipele bogate ameninta in permanenta ca vor boicota competitiile organizate de UEFA, si vor crea in schimb o superliga in care banii din drepturile de televizare a meciurilor, impreuna cu banii din biletele vandute vor aduce profituri cu adevarat uriase. Televiziunile joaca in ultimul timp un rol deosebit de important in lumea fotbalului. Sumele vehiculate de acestea sunt enorme in cazul cluburilor mari, insa cluburile mici primesc doar sume infime. Reclamele publicitare afisate pe bannere in interiorul stadioanelor au ajuns sa ocupe din ce in ce mai mult spatiu, ele creeand o stare de disconfort spectatorilor si ocupand locurile in care in mod traditional suporterii afisau bannere ce contineau incurajari (mesaje) pentru echipa. De asemenea, faptul ca meciurile din cadrul unei etape sunt programate sa se dispute in zile diferite si la ore nepotrivite, dupa bunul plac al televiziunilor, aproape toate meciurile fiind televizate, a facut ca pe stadioane sa vina din ce in ce mai putina lume (asta in conditiile in care unele cluburi lasa intrarea libera). Lipsa de respect, ce se manifesta in ultimii ani, la adresa suporterilor este o alta cauza a indepartarii de stadion a tifosilor. Faptul ca in fruntea majoritatii cluburilor de fotbal se afla oameni mediocri, care au intrat in fotbal nu din pasiune pentru culorile respectivei echipe (sau din dorinta de a face performanta), ci din dorinta de a se face cunoscuti si a-si etala averea (dobandita de multe ori pe cai nu tocmai legale), a facul ca fotbalul sa devina o industrie in care profitul este pus pe primul plan. In acest sens putem da ca exemplu situatia de la Ploiesti, unde interesele financiare si politice au facut ca un club legendar, precum PETROLUL, sa se zbata in mocirla Diviziei D. Persoanele, sau mai bine zis personajele, ce conduc la nivel national activitatea fotbalistica, nu sunt altceva decat niste fosile din perioada comunista, care tolereaza un fotbal corupt la toate nivelurile. Putinii suporteri care mai merg pe stadioane, se confrunta in ultimii ani cu din ce in ce mai multe restrictii. Astfel ei nu mai au dreptul sa-si exprime liber opiniile (decat in cazul in care aprecierile sunt laudative); in cazul in care acestia indraznesc sa sfideze reguluile impuse de cei ce conduc fotbalul, sunt nevoiti sa sufere represarii: din partea celor ce conduc clubul respectiv (acestia ridicand pretul biletelor, si preferand sa joace cu stadioane goale decat sa fie contestati), din partea celor care conduc fotbalul (acestia arogandu-si dreptul de a evacua de pe stadion o intreaga galerie, invocand lipsa unui limbaj elevat, desi conducatorii folosesc un limbaj de multe ori suburban), din partea organelor care au ca atributii mentinerea ordinii si linistii publice (acestia acordand amenzi dupa bunul plac, fara nici o justificare, iar in unele cazuri, deloc putine, abuzand de uniforma pe care o poarta pentru „a face legea” pe stadion, lovind cu pumnii si cu picoarele suporterii nevinovati). In aceste conditii, viitorul este al suporterului moderat, al spectatorului de teatru, care deranjat ca pentru cateva clipe un steag i-a obstructionat vederea, va urla ca un descreierat: „lasa bah steagul jos ca nu pot sa vad meciul”. In acest sens, primii pasi au fost deja facuti in tarile din Europa de Nord, unde, prin reglementari clare, spectatorii sunt obligati sa priveasca partida doar de pe scaun, si au dreptul sa intre pe stadion doar cu bannere si steaguri de mici dimensiuni. Un alt capitol ce ne indeamna sa spunem din toata inima NU FOTBALULUI MODERN, este reprezentat de comportamentul jucatorilor si de prestatia lor din teren. Primul lucru ce evidentiaza un jucator este numarul de pe tricou. In ultimul timp numerele traditionale, de la 1 la 11, cele ce simbolizau si postul pe care evolueaza respectivul jucator, au fost abandonate in favoarea unor numere ce ne duc cu gandul la hochei sau baschet; numere ce nu reprezinta nimic pentru iubitorii de fotbal. Un alt lucru ce deranjeaza din ce in ce mai mult in ultimii ani este lipsa de atasament a jucatorilor fata de culorile clubului pentru care joaca, si lipsa de respect la adresa sustinatorilor clubului (singurii pentru care cuvintele: „onoare si fidelitate” inseamna ceva). Desele perioadele in care se pot realiza transferuri de jucatori reprezinta una din cauzele nestatorniciei jucatorilor, acestia avand astfel „posibilitatea” ca in acelasi sezon sa evolueze la 2-3 echipe (uneori chiar rivale); desele miscari de jucatori influientand in final ierarhia campionatului. Odata intrati pe teren jucatorii fac ce se pricep mai bine, si anume, mimeaza fotbalul. Faptul ca evolueaza pentru echipe de traditie din Romania, precum PETROLUL, Stiinta, Cluj, etc. nu mai reprezinta nimic pentru un jucator, acesta nestiind cum sa se transfere mai repede la o echipa din capitala, pentru ca mai apoi sa paraseasca fotbalul romanesc cu prima ocazie care se iveste. Lipsa de daruire a jucatorilor, la care se adauga cele mentionate mai sus, au dus la aparitia fotbalului circ (ce se inchina la „zeul ban”) si la disparitia fotbalului spectacol (in care „pasiunea” era cuvantul cheie).
              In incheiere speram ca prin acest articol, pe care il consideram o continuare fireasca a luptei impotriva fotbalului modern initiata de catre tifosi din Italia, am reusit sa sensibilizam cat mai multi suporteri romani fata de situatia mizera in care se afla fotbalul modern.
              Schimbarea acestei situatii este in mainile noastre, a tuturora….