Am putea incheia deja acest articol cu titlul de mai sus. Tabarcea a fost Petrolul, el a fost spiritul pe care echipa il insufla ataţia ani la rândul. Un fotbalist care şi-a dorit mereu performanţă. Era dintr-o altă clasă, un alt caracter, un om deosebit. Cel mai bun prieten a lui Mircea Dridea (Avangarda) a fost Costică Tabarcea. Este lup până la moarte deoarece a murit acolo unde noi ne-am indrăgostit de echipa pe care şi el a făcut-o campioană, Stadionul Petrolul. Din păcate, el nu are nici o statuie şi mai mult nu multă lume işi mai aduce aminte de mijlocaşul Tabarcea, cel care ridica peste 50 000 de oameni în picioare pe 23 August.
Tabarcea reuşea să entuziasmeze un stadion naţional care venise să vadă în mare parte o echipa braziliană de renume, Gremio Porto Alegre.
Unul dintre apropriaţii de atunci ai echipei, Mircea Gociman, a reuşit sa işi publice pe o pagina personală impresile sale despre perioada de aur a Petrolului. Rămâne şi acum una dintre singurele poveşti care ne pot spune ce s-a intamplat exact cu jucătorul Tabarcea.
Costică TABARCEA cel mai bun prieten al lui Mircea Dridea, era o figură deosebită făcând parte din zona de sus a nivelului echipei împreună cu MARIN Marcel şi Ion ZAHARIA. Costică era din zona Târgoviştei, singurul copil al unui plutonier major de la care primise o educaţie serioasă, vizibil în contrast cu mulţi din colegii lui de echipă. Faptul că terminase liceul la cursuri normale, contribuia la diferenţierea faţă de cei care au făcut liceul propulsaţi de prezenţa lor la echipa de fotbal, care treceau fiindcă profesorii primeau sarcină direct de la primul secretar la partidului pe judeţul Prahova.
Cea mai plăcută amintire despre Costică TABARCEA o am de la nunta lui Mircea DRIDEA unde a încântat pe toată lumea prin felul lui plăcut şi harul de a bine dispune lumea. Costică era un gurmand de prima mână, la el mâncarea era un adevărat spectacol şi în acelaşi timp un moment de vârf, mânca cu toate simţurile de parcă ar fi flămânzit zile întregi ceea ce pentru un fotbalist însemna supraponderal şi un element negativ în carieră. ( Mircea Gociman)
Internaţionalul Tabarcea poate că ar fi reuşit o cariera şi mai mare la echipa naţionala daca nu ar fi fost tragica sa moarte. Una dintre „problemele” sale era şi faptul că juca intr-o echipa cu Muntenii, fraţii Dridea, sau Neacsu, primii doi alături de ultimul jucători extrem de tehnici, poate simbolurile fotbalului romantic din România.
MECIUL CARIEREI
Meciul de referinţă al acestuia a fost Petrolul – Gremio Porto Alegre, deşi unul amical, Tabarcea parcă a erupt, reuşind să poarte echipa spre o revenire spectaculoasă. Cu un antrenor care acum ar putea fi comparat doar cu managerii din Albion, Petrolul a dat cea mai frumoasă reprezentaţie a sa în faţa unui public de peste 50.000 de oameni. Nu a fost doar meciul lui Tabarcea, dar şi a fraţilor Munteanu, denumiţi dupa acel meci ca „brazilienii Petrolului”, iar reminescenţele acelui joc dar şi acelor jucători rămân şi astăzi în memoria fanilor printr-un cântec vechi de atunci : „ În toata ţara nu găseşti/ Brazilieni ca la Ploieşti „
De ce nu jucam intotdeauna asa?
Dupa pauza insa, lucrurile s-au schimbat complet, spre marea satisfactie a spectatorilor. A fost randul Petrolului sa domine meciul printr-un joc, cum remarcau unii, cat se poate de … brazilian. Doua modificari inspirate, facute de antrenorul Ilie Oana in formatie o comportare peste asteptari a trioului D. Munteanu – Tabarcea – A. Munteanu, care a dinamizat intreaga echipa si simtul portii, eficacitatea lui Babone, au surprins intr-atat pe oaspeti incat au cedat complet initiativa si superioritatea si in 28 de minute scorul a ajuns de la 0-1 la 4-1 ! O diferenta pe care o explica jocul ploiestenilor, eficacitatea care le-a lipsit brazilienilor. Citat din Sportul, editia aparuta de dupa meci
Costică TABARCEA a făcut multe meciuri mari însă despre unul din ele o să-mi aminesc toată viaţa, fiindcă a fost cel mai bun joc al Petrolului. Petrolul Ploieşti a fost ales să joace cu celebra echipă braziliană Gremio Porto Alegre pe stadionul 23 August, deoarece cu o zi înainte o selecţionată a cluburilor jucase la Budapesta cu ungurii şi singura echipă cu lotul coplect era Petrolul. (Din selecţionată făcea parte numai Mircea DRIDEA, care împreună cu tot lotul au venit la stadion spre sfârşitul primei reprize direct de la aeroport). Dintre cei care au jucat îmi amintesc de: Gică PAHONŢU, Nicolae TOPŞA, Nelu NEACŞU, Gh. FLOREA, Sandu FRONEA, fraţii MUNTEANU, Ion ZAHARIA şi desigur TABARCEA. Se juca în nocturnă şi meciul a început printr-o superioritate evidentă a brazilienilor, care pur şi simplu se jucau cu echipa de juniori din faţa lor pe care îi hipnotizaseră ( Mircea Gociman)
DISPARITIA MARELUI JUCATOR
Tabarcea a murit tanar si pe terenul de joc, pe terenul pe care a reusit sa aduca doua titluri de campioana si o semifinala de cupa, exact in anul mortii sale.
A venit ziua tragică a meciului cu Dinamo Bacău, o echipă modestă pe vremea aceea, pe care Petrolul a dominat-o copios, dar la mijlocul primei reprize Costică a făcut vreo trei paşi împleticiţi fără a avea contact cu un adversar şi s-a prăvălit. Din locul meu de la tribuna suporterilor am plecat imediat jos unde am dat de Nelu NEACŞU, care nu juca şi am aşteptat să fie urcat în salvare în stare de inconştienţă. Am rămas cu Nelu în vestiar cu ochii plini de lacrimi, dar departe de a prevedea sfârşitul dramatic al poveştii. Cu puţin timp înainte de finalul primei reprize maşina care însoţise salvarea a venit cu verdictul sfâşietor al morţii lui Constantin TABARCEA. Nelu nu se mai putea abţine şi l-am luat deoparte spălându-l cu apă rece cu gândul de a putea să minţim echipa la pauză pentru a se putea continua meciul. Băieţii au venit extrem de agitaţi întrebând ce este cu Costică şi spre marea dramă Mircea DRIDEA m-a întrebat tare pe mine în faţa tituror: – Spune tu că sunt sigur că nu o să ne minţi ! … cu ochii la antrenorul Ilie OANĂ care ştia, am spus că se simte foarte rău şi că mai mult nu ştiu… Minciuna mea i-a liniştit pe băieţi, din sănătos cum era nimănui nu-i putea trece prin minte că ar putea să moară, erau doar îngrijoraţi de boala unui coleg al lor şi chiar dacă ar fi bănuit adevărul se legau de orice amănunt ca să nu accepte un fapt devastator. Au bătut cu 4-1 pe băcăoani după care au aflat, iar eu care minţisem m-am retras ruşinat din cabina lor în care nu am mai intrat vreodată, nici măcar capul pe acea uşă nu l-am mai băgat, stresat de faptul că am minţit nişte băieţi care au crezut în mine. ( Mircea Gociman)
La mai putin de o saptamana Petrolul avea sa joace a doua finala de Cupa din istorie, si prima castigata, insa fara un om care binedispunea vestiarul. La ultima actiune a clubului de readucere aminte a meciului cu Liverpool, si-a facut reaparitia si fostul antrenor cu care Petrolul cucerea ultimul sau titlul, Constantin Cernaianu. Acesta a povestit ca la meciul din 1963, la care a participat in calitate de antrenor secund, toata lumea a vrut sa joace in negru, echipa nu se antrenase toata saptamana iar moralul era la pamant. Conducerea Romaniei de atunci nu a fost de acord ( se stia ca toti membrii de partid nu trebuiau sa apartina vreunei religii) iar Petrolul a jucat in echipamentul normal. In primele minute echipa nu avea vlaga, de aici si golul marcat de galateni, insa tot dl Cernaianu a spus, ca nu se putea ca moartea unui prieten atat de bun, nu doar coechipier, sa fie marcata printr-o infrangere chiar in finala Cupei Romaniei. Petrolul a revenit si a castigat pe stadionul unde in urma cu 2 ani (nr in 1961 a fost meciul cu Gremio, iar in 1963 finala Cupei) Tabarcea isi reusea cel mai bun meci al sau.
(randul de jos in stanga al doilea loc a fost pastrat pentru Tabarcea)
Voia sorţii, nenorocirea i se va întîmpla imediat: cu Bacăul l-am simţit că se sufocă la un moment dat, apoi s-a prăbuşit şi medicii n-au mai putut să-l salveze”. La poza de început de meci din finala cu Siderurgistul, prahovenii au lăsat un loc liber: acolo trebuia să fie Tabarcea! „Am vrut să jucăm în echipament negru în semn de doliu după coechipierul nostru pierdut, dar conducerea politică şi sportivă de atunci nu ne-a permis. Am intrat pînă la urmă în tricouri şi jambiere albe şi chiloţi negri”, îşi aduce aminte golgeterul de rasă al Petrolului, Mircea Dridea.
Tabarcea a murit pe teren pentru Petrolul, la fel ca multi alti fosti jucatori, Petrolul a fost cea mai mare echipa la care a jucat, echipa de atunci fiind alaturi de UTA si Dinamo principala forta in Romania, sau conform celor de la BBC, singura care a reusit sa impresioneze la nivel european in perioada 1950-1970.