Lui Ilie Oana, cei din generatia sa, fostii colegi de echipa de la Juventus mai ales, ii spuneau intr-o vreme – si ii mai spun inca si azi, dar intotdeauna pe un ton subintelegand mai curand o admiratie decat o forma de repros – „americanul”. Multi au preluat o astfel de porecla din zbor, fara sa stie de unde vine si cum s-a impamantenit. Oricine insa, macar din simpla curiozitate, l-ar fi intrebat pe Ilie Oana de ce i se spune „americanul”, raspunsul acestuia ar fi venit simplu si fara nici o unda de mirare sau chiar de aparent deranj: „M-am nascut la Harbor, in statul Indiana din Statele Unite ale Americii, la 16 august 1918. Parintii mei, ardeleni, s-au refugiat in America, inaintea primului razboi mondial, si s-au inapoiat in tara dupa alipirea Transilvaniei, in anul 1921, stabilindu-se la Sibiu. Eu aveam atunci trei ani”.Un astfel de raspuns era de cele mai multe ori suficient, pentru a-l scuti pe Ilie Oana de alte intrebari in legatura cu originea sa. Se intampla insa, uneori, ca aceste putine date biografice sa nu-i satisfaca pe cei foarte curiosi. Si atunci, Ilie Oana, cu un calm olimpian si cu multa bunavointa, facea cam urmatoarele completari: „Statul Indiana este situat in jumatatea estica a continentului american, intre lacul Michigan si raul Ohio. Capitala sa este orasul Indianapolis, iar Harbor sau Indiana Harbor, unde m-am nascut, este un important centru siderurgic al Statelor Unite ale Americii, plasat la sud de Chicago. Cand am venit in Romania, in 1921, vorbeam romaneste, cat se putea vorbi, bineinteles la varsta de 3 ani, pentru ca la noi in casa nici un moment nu s-a vorbit alta limba decat cea materna”.
Asadar, „americanul” Ilie Oana este un roman sadea. A copilarit la Sibiu, unde a invatat sa joace fotbal si unde a ramas pana in 1937, cand s-a stabilit definitiv in Bucuresti, odata cu transferul sau pe linie sportiva, de la Soimii Sibiu la Juventus. La timpul sau a fost un foarte bun jucator, iar mai tarziu, ca antrenor, a reusit prin munca neobosita si daruire profesionala, sa cucereasca prin munca neobosita si daruire profesionala, sa cucereasca cele mai mari galoane ale performantei, impunandu-se in fotbalul nostru prin trei trasaturi definitorii intregii sale activitati: 1. Un excelent constructor de echipa. Sa amintim ca Petrolul din decada marilor sale succese, 1956 – 1966, cu trei titluri de campioana nationala si o editie a Cupei Romaniei la activ, este in cea mai mare masura opera sau mai bine zis capodopera activitatii sale profesionale. 2. Exemplu de stabilitate si de fidelitate fata de clubul in care a crescut si s-a afirmat, ca jucator si ca antrenor.
S-a notam ca Ilie Oana detine un veritabil record in materie, prin cei 31 de ani cat a servit, cu pasiune, competenta si devotament culorile Juventusului, devenit, dupa 1952, Petrolul. 3. Model de fair-play. In indelungata sa cariera sportiva, Ilie Oana si-a respectat, in egala masura, coechipierii, jucatorii proprii si adversarii; nu a protestat la deciziile arbitrilor, nu le-a reprosat acestora – nici chiar cand s-a simtit frustrat – greselile savarsite cu sau fara voia lor. A primit intotdeauna infrangerea cu demnitate, iar la succese nu si-a pierdut niciodata capul. Timp de aproape trei decenii cat a slujit, ca pedagog, fotbalul, nu si-a tradat, nici un moment profesia. Primi pasi in profesie i-a facut cand nu implinise 32 de ani. Mai era inca jucator la Juventus in 1950, cand…