Dacã Flacãra Bucuresti a terminat în 1951 pe locul 5, nu toti jucãtorii ei vor activa si în urmãtorul sezon, la Ploiesti si echipa începe sã fie formatã din jucãtori autohtoni. 1952 va aduce retrogradarea echipei transferate, Ilie Oanã care vine la timonã dupã sfârsitul turului 1952 nu va reusi sã salveze echipa, dar va ajunge în finala cupei, câstigatã cu 2-0 de CCA Bucuresti, actuala Steaua.
Aflatã în divizia B, Flacãra va începe modest si va continua “prahovenizarea”. Meciul decisiv jucat cu Spartac Bucuresti (actuala FC National) va fi pierdut de ploiesteni, dar mustruluiala din presã va decide starul unei serii de 9 meciuri câstigate consecutiv, la care Spartac nu va face fatã.
Istoria clubului Petrolul

Flacara Ploiesti nu a castigat titlul in 1955, acesta plecand pentru prima data spre clubul din Sos. Stefan cel Mare, dar echipa ploiesteana incepea sa fie formata tot mai mult din jucatori prahoveni. Pentru titlu ar fi fost suficient ca Flacara sa mai castige cele doua meciuri in deplasare in ultimele doua etape, cu Locomotiva Timisoara si Progresul Bucuresti, dar nu a fost asa. Totusi, am fost pentru prima data campionii provinciei si asta la numai 2 ani dupa promovarea in divizia A. Aparea, insa, generatia de aur, care a dus formatia de juniori pana in finala pe tara.
In 1956 Flacara, devenita Energia, va termina pe locul 5, la 4 puncte de primul loc si numai 2 de locul 2. Inceputul slab, cu 1 punct in 3 meciuri a fost hotarator. Primavara lui 1957 este pierduta de fotbalul romanesc, FRF hotarandu-se sa renunte la sistemul nordic pe un motiv care ramane valabil oricand: campionatul in vechiul sistem incheindu-se in decembrie, ultimele etape se disputau pe terenuri ude sau acoperite de zapada, calitatea acestor meciuri fiind deteriorata. S-a disputat Cupa Primaverii, iar echipa nationala a intrecut Grecia in calificarile pentru Cupa Mondiala.